Cum îl motivăm pe copil să învețe
Sursa
http://www.suntparinte.ro/motivatie-intrinseca-pentru-invatare
“Copilul meu nu vrea sa invete!” sau “Copilul meu nu invata destul.”se numara printre cele mai frecvente si intense griji ale parintilor. Iar cand aceasta situatie apare in preajma unui examen, grijile sunt cu atat mai mari. De ce nu vor copiii sa invete si cum ii pot ajuta parintii? Gasim impreuna raspunsurile in cele ce urmeaza.
De ce nu sunt copiii motivati sa invete
Pentru ca nu poti sa rezolvi dilema “Cum il motivez pe copil sa invete?” fara a raspunde mai intai la intrebarea “De ce nu vrea sa invete?”, trecem in revista cateva motive pe care le declara copiii care refuza sa depuna efort la scoala:
- materia este perceputa ca prea dificila,
- teama de esec ii face pe unii copii sa renunte sa mai incerce,
- predarea nu este suficient de atractiva,
- importanta educatiei scolare nu este perceputa de catre copil,
- relatiile sociale sunt mai importante decat scoala, pentru care nu mai raman resurse de energie si timp,
- probleme in familie sau probleme financiare,
- problemele emotionale precum depresia.
Intreaba-te care este motivul pentru care copilul tau refuza sa invete si apoi alege strategia potrivita.
Cum NU il motivezi pe copil sa invete:
- oferind recompense materiale pentru note,
- etichetandu-l ca “lenes”, “iresponsabil” sau “delasator”,
- aplicand pedepse,
- controlandu-l tot timpul,
- amenintandu-l sau folosind alte forme de violenta verbala.
Cum il motivezi pe copil sa invete:
- Pastreaza o relatie deschisa si apropiata cu copilul tau.
Oricare ar fi motivul pentru care copilul tau refuza sa invete, relatia ta cu el este esentiala.
- Descopera daca este lipsa de motivatie sau anxietate
Uneori, evitarea invatarii si a temelor ascunde anxietatea copilului. Acesta se teme ca nu va face fata, incat evita tot ce tine de scoala, alegand sa iti raspunda urat, sa ascunda notele luate si “sa piarda vremea in fata calculatorului in loc sa invete”. Daca anxietatea il opreste pe copilul tau sa aiba rezultate scolare bune, fii alaturi de el si ajuta-l cu informatii despre tehnici de invatare eficienta si despre cum capacitatea noastra de invatare poate fi imbunatatita. Pentru a-l ajuta pe copilul anxios, este important ca tu insuti sa nu te lasi coplesit de anxietate si teama pentru viitorul copilului tau. Vazandu-te pe tine in echilibru, copilului ii va fi mai usor sa depaseasca anxietatea.
- Arata-i ca ai incredere in el.
Concentreaza-te pe ce poate face copilul, nu pe ce nu poate inca. Atunci cand isi exprima neincrederea in propriile forte, aminteste-i care sunt reusitele si calitatile sale. Incurajeaza-l daca observi ca se simte coplesit, ajutandu-l sa faca un plan pentru a depasi dificultatile.
- Influenta copiilor de aceeasi varsta
Inconjurat de copii care invata si sunt preocupati de rezultatele lor scolare, copilul tau va prelua din preocuparile acestora.
- Incurajeaza-l sa aiba realizari si in alte domenii, nu doar la scoala.
Daca scoala este privita de copil ca un loc plictisitor, plin de constrangeri, permite-i sa isi puna in valoare potentialul prin activitati extrascolare. Incurajeaza-l sa isi doreasca sa desfasoare anumite activitati, sa mearga in anumite locuri si, in final, sa aiba o anumita profesie sau o anumita imagina despre cum va fi viata sa de adult.
- Permite copilului sa simta ca detine controlul.
Lasa-l pe copil sa aleaga felul in care isi face temele sau isi imparte materia de invatat si ajuta-l doar daca iti cere spijinul. Monitorizandu-l tot timpul si impunandu-i ce, cum si cand sa invete, ii vei da senzatia ca tu detii controlul, iar efortul sau ideile sale sunt inutile.
- Ajuta-l sa caute un scop in viata.
Chiar daca la 14 ani, putini copii pot spune cu siguranta ce vor sa faca atunci cand vor fi adulti, orienteaza-l pe copil catre cautarea unui scop personal, catre valorificarea propriului potential, oricare ar fi acesta. Vorbeste cu el despre ce i-ar placea sa faca, despre activitatile care ii aduc cea mai multa bucurie si despre lucrurile pe care doreste sa le faca atunci cand va fi adult. Intrebari precum “Unde ai vrea sa calatoresti?”, “Cum ai vrea sa arate casa ta?”, “Ce impact ai vrea sa ai asupra celor din jur?” sunt puncte de plecare pentru acest proces.
Motivatia pentru invatare este strans legata de curiozitate, de increderea in sine si de identificarea intereselor copilului. Incurajandu-l sa se cunoasca pe sine mai bine si sa isi stabileasca obiective, ii vei creste si motivatia pentru invatare.
10 lucruri de care mi-ar plăcea să țineți cont, dragi părinți!
Sursa:http://www.feminis.ro/10-lucruri-pe-care-un-invatator-vrea-ca-parintii-sa-le-stie_19986.html#nExista anumite lucruri esentiale pe care profesorii vor ca tu sa le cunosti inainte de a trimite copilul la scoala. Pentru a-ti usura munca de parinte in relatia cu invatatoarea celui mic si a face anul scolar mai usor si placut pentru copilul tau, noi ti-am pregatit mai multe sfaturi: restecta invatatorul copilului tau, implica-te in activitatile scolare si organizeaza timpul tau si al prichindelului tau.
Respecta parerea invatatorului copilului tau
1. Profesorul nu vrea raul celui mic
Aminteste-ti ca invatatoarea este de partea ta. Aceasta este ca o a doua mama pentru micutul tau. Ea are grija de el cand este la scoala si isi doreste ca el sa sa se simta in largul lui. Daca se intampla ca invatatoarea sa iti spuna despre o problema sau despre ceva ce s-a intamplat la scoala, gandeste-te ca nu ii vrea raul si nu o invinovati ca are ceva cu baietelul sau fetita ta, ci iti spune toate acestea pentru a rezolva orice conflict care ar putea sta in calea succesului copilului tau. Nu uita ca sunteti in aceeasi echipa: educatia si fericirea prichindelului tau!
2 .Ai incredere in “criticile” invatatorului
Doar pentru ca cel mic este foarte cuminte si linistit acasa, nu inseamna ca la scoala nu poate sa fie altfel. Gandeste-te ca nu mai este singur si doar sub supravegherea ta si s-ar putea ca, intr-un colectiv, sa isi schimbe comportamentul. Asadar, daca invatatoarea iti spune ca este nazbatios, nu te grabi sa spui „Ei bine, eu nu am vazut-l sa faca acest lucru. Imi cunosc copilul si nu ar face asa ceva.” Sala de clasa si caminul tau sunt medii destul de diferite si de multe ori cei mici se comporta diferit atunci cand sunt obligati sa respecte reguli noi sau sa lucreze cu colegii. Asculta ceea ce are invatatorul de spus, da-i o sansa si incercati sa gasiti impreuna o solutie pentru binele si educatia copilului tau.
3. Nu veni la scoala neanuntata daca vrei sa vorbesti cu invatatoarea
E minunat daca vrei sa te intalnesti cu profesorul copilului pentru a discuta o problema sau a te interesa de prichindelul tau, dar daca iti doresti o discutie amanuntita despre rezultatele si comportamentul lui este bine sa anunti. Suna invatatorul copilului tau sau trimite prin cel mic un biletel prin care ii spui ca ai vrea sa vorbiti, dupa ore. Nu numai ca acest lucru arata ca respecti timpul profesorului, dar asa ii dai timp acestuia sa se pregateasca pentru intalnire si sa se pregateasca pentru tot ceea ce vrei sa stii: note, comportament sau abilitati particulare ale scolarului tau.
4. Discuta mai intai cu invatatoarea
Se poate intampla sa ai diferente de opinie cu invatatoarea celui mic. Sunteti doua persoane diferite care se ocupa de educatia copilului tau. E firesc sa nu aveti mereu aceeasi parere vis a vis de o anumita situatie. Nu te grabi sa crezi ca invatatoarea are ceva impotriva celui mic sau ca il devaforizeaza. Si, cel mai important, vorbeste mai intai cu aceasta, inainte sa te duci sa vorbesti, sau sa te plangi la director. Se poate ca problema sa fi fost inteleasa gresit, fie de tine, fie de invatatoare. Ambele sunteti oameni si puteti gresi, sau interpreta gresit anumite lucruri.
Implica-te!
5.Incurajeaza-l sa iti povesteasca
Evita sa cazi in capcana: “E la scoala acum, e responsibilitatea profesorului sa il educe si sa se ocupe de el acum.” Fa-ti timp sa parcurgi cu prichindelul tau lectiile de la scoala si sa ii verifici temele. Intreaba-l cum a fost la ore si incurajeaza-l sa-ti povesteasca atat lucruri pozitive, cat si negative. Comunicarea este cheia, atat cu cel mic, cat si cu profesorul. Nu numai ca acest lucru iti va ajuta copilul in a progresa la scoala, dar, de asemenea, va va apropia si mai mult.
6. Ajuta-l la teme, dar nu le face inlocul lui!
Este important sa verifici temele copilului tau, dar daca vezi ca s-au strecurat raspunsuri gresite in rezolvarea temei, fa-ti timp pentru a-l ajuta sa inteleaga unde a gresit, nu i le rezolva in locul lui. Temele sunt pentru dezvoltarea copilului tau, nu doar pentru a fi facute, indiferent de cine.
7. Afla ambele parti ale unei probleme
Se intampla ca cel mic sa iti povesteasca ce a facut la scoala si ca a fost nedreptatit de colegi sau de invatatoare. Nu te grabi sa tragi concluzii. S-ar putea sa nu fie asa. Acest lucru nu il face pe cel mic un mincinos, ci doar ca el poate evita adevarul pentru ca se teme sa fie pedepsit. Accepta-i variata, dar fa-l sa inteleaga faptul ca vrei sa afli si parerea celelaltei persoane implicate fara sa ii arati ca nu il crezi. Vorbeste cu invatatoarea pentru a afla ce s-a intamplat cu adevarat.
8. Du-te la sedintele cu parintii
O relatie buna elev-profesor este strans legata si de relatia parinte-profesor. Nu sari peste sedintele cu parintii doar pentru ca “stii deja ce se intampla la scoala si rezultatele se vad in carnetul de note.” Aceste intruniri sunt foarte importante. Vei putea sa-ti dai seama unde se situeaza copilul tau la scoala in functie de ceilalti colegi, cum se intelege cu acestia si multe alte lucruri folositoare pe care cel mic, poate ca, a uitat sa ti le mentioneze.
Organizeaza-te!
9. Faceti ghiozdanul pentru scoala cu o seara inainte
Stabiliti o regula inainte de culcare. Aceasta include faptul ca cel mic sa iti faca ghiozdanul de seara, nu dimineata, pe fuga. Asa te poti asigura ca are tot ce are nevoie pentru scoala a doua zi. Evita graba si dezorganizarea de dimineata cauzate de somn. De ce ce sa nu folosesti timpul acesta pentru a manca linistiti impreuna si a incepe ziua cu zambete si voie buna?
10. Ordinea din camera copilului se reflecta in rezultatele scolare
Cum lucreaza acasa, asa va face si la scoala. Daca biroul lui este plin de carti si creioane imprastiate, asa va face si la scoala si va pierde timp important si nu va putea fi atent la ore. Este esential ca prichindelul tau sa fie organizat de mic. Ajuta-l sa aibe un birou ordonat pentru ca, daca nu, ii va afecta performantele scoalare. Un penar, ghiozdan si birou pus la punct il vor ajuta sa fie mai atent, se organizeze si sa nu piarda timpul la efectuarea temelor.
O învățătoare care predă la Școala cu clasele I-VIII din localitatea sătmăreană Homorodu de Mijloc a ținut cu orice preț să le transmită tuturor părinților faptul că este important ca aceștia să înțeleagă faptul că împreună formează o echipă 'în interesul copilului'.
Mihaela Codrean a transmis prin intermediul rețelei de socializare Facebook 'scrisoarea unei învățătoare către parinții copiilor din clasă…din orice clasă!' prin care spune că 'nu poate să tacă'.
'Din nou nu pot sa tac. Nu am fost atacata direct (nici nu se putea, sunt in pauză încă). Am auzit doar voci, ale diferitelor persoane, vorbind despre cadre didactice. Stiti cum? Cu dusmanie, cu revolta, cu ura in glas si in privire. Si nu, nu mai pot sa tac. Deci scriu :)'.
Puteți citi mai jos rândurile pe care Mihaela Codrean le-a scris cu speranța că părinții le vor citi și vor înțelege importanța meseriei de învățător.
"Părinte drag, tu poate nu realizezi câtă munca am depus eu pana am primit o diplomă. O diploma care sa spună ca sunt capabila sa iti educ copilul. Nu stii ca ma trezeam cu noaptea in cap pentru a termina un proiect de lectie, nu stii cate ore am fost asistata, criticata, slefuita de dascălii mei la practica, nu stii ca aveam zile cand abia mă târam spre casa, obosita si flamanda, nu stii de weekenduri întregi in care decupam, pictam, confectionam materiale, pana nu îmi simteam degetele…sau spatele, sau sufletul. Dar anii grei au trecut si am obtinut diploma.
Si, lângă numele meu apare un frumos cuvânt, visat si râvnit: învățătoare…Dar anii de munca nu s-au terminat. Si, părinte drag, chiar daca poate pare greu de crezut, eu iti iubesc copilul. Pe fiecare dintre ei, din clasa mea, din scoala mea, din jurul meu. Si îmi iubesc munca. Chiar daca am avut tentative de a o schimba. Meseria de invatator, de dascăl, rămâne in sufletul meu, indiferent ce îmi va fi dat sa mai trăiesc. Acestea fiind zise, te rog TE ROG respecta-ma. Nu ma vorbi de rau, mai ales nu in prezenta copilului tau. Nu îmi spune, cu repros in glas, ca fratele băiatului tau reusea sa facă exercitii cu inmultiri mai dificile in clasa a treia, decât fac eu cu copilul tau acum.
Tu nu stii, dar programa s-a schimbat intre timp. Si, ca mama iti spun, fiecare copil e unic. Nu ma considera un dusman, ci un aliat. Si nu uita un lucru: eu singura nu voi reusi niciodată sa-ti educ copilul, daca nu am tot sprijinul tau, daca tu nu continui acasa munca pe care o fac eu la clasa. Întreaba-ți copilul ce teme are. Pune-l sa citească in plus. Asculta ce are de spus. Si mai ales, nu astepta din partea mea sa fac minuni. Sunt doar un om. Gresesc si eu, stiu. Nu ma superi daca îmi spui ca am gresit, ci mă raneste tonul tau si atitudinea ta.
Nu suntem sef si subaltern, tu si eu, ci o echipa. Iar castigatorul va fi copilul tau. Îti multumesc daca ai avut răbdarea sa citesti tot. Si iti multumesc de o mie de ori mai mult daca vei tine cont de ce ai citit, înainte de a adresa cuvinte jignitoare la adresa colegilor mei, dascălii de pretutindeni", scrie învățătoarea Mihaela Codrean în mesajul postat pe pagina ei de Facebook.
Un nou produs pentru Portofoliul de evaluare a elevului modern
Stimați părinți!
Această culegere îi va ajuta pe elevi „să prindă aripi”, motivîndu-i să valorifice tot ceea ce îi face să fie speciali și unici.
Sarcinile de lucru propuse corespund cerințelor
curriculumului
de limbă română pentru clasa a II-a,
sînt adaptate nivelului elevilor,
stimulează studiul individual,
capacitatea de control şi autocontrol,
permit mai multă autonomie în studiere...
După fiecare evaluare, colorînd corespunzător în
Diagrama de monitorizare a evoluției personale
caseta ce corespunde punctajului acumulat, vor urca cu sîrguință
Treptele succesului!
 |
La școală „ elevii nu învață ca să fie evaluați, ci sunt evaluați ca să învețe”!
Să avem un an școlar minunat!
SUCCESE!
|
O invatatoare le-a cerut elevilor sa scrie o compunere despre ce si-ar dori de la Dumnezeu. La sfarsitul zilei, in timp ce corecta lucrarile, ea a citit una extrem de sensibila, la care i-au dat lacrimile. Sotul ei, care tocmai ce intrase in casa, a vazut-o plangand si a intrebat-o: “Ce s-a intamplat?”
Ea a raspuns: “Citeste asta! Este compunerea unuia dintre elevii mei.”
“Doamne, in seara asta vreau sa te rog sa faci ceva foarte special. Transforma-ma intr-un televizor. Vreau sa ii iau locul si sa traiesc ca televizorul din casa. Asa as avea propriul meu loc special si familia mea ar sta in jurul meu zi de zi… asa voi fi luat in serios cand vorbesc. Vreau sa fiu in centrul atentiei si sa fiu ascultat fara intreruperi sau intrebari. Vreau sa primesc aceeasi grija speciala… televizorul o priveste chiar si atunci cand nu functioneaza.
El se bucura de compania tatalui meu cand ajunge acasa de la locul de munca, chiar si atunci cand este obosit si nu vorbeste cu nimeni. Vreau ca mama sa vina la mine cand este trista si suparata… nu vreau sa mai fiu ignorat. De asemenea, vreau ca fratele meu sa lupte ca fie cu mine si chiar sa aiba un loc special unde sa stea si sa ma asculte.
Vreau sa simt ca familia lasa totul deoparte si sa isi petreaca din nou timp cu mine. Doamne, nu iti cer prea multe… vreau doar sa iau locul televizorului din casa mea.”
Vreau sa simt ca familia lasa totul deoparte si sa isi petreaca din nou timp cu mine. Doamne, nu iti cer prea multe… vreau doar sa iau locul televizorului din casa mea.”
La acel moment, barbatul a raspuns: “Doamne, saracul copil, ce parinti oribili are….”
Profesoara, printre lacrimi, s-a uitat la el si i-a spus: “Aceasta este lucrarea fiului nostru.”
Profesoara, printre lacrimi, s-a uitat la el si i-a spus: “Aceasta este lucrarea fiului nostru.”
Cum convingeţi copilul să-şi facă temele fără lacrimi şi fără dramă:
10 moduri de a pune punct „războiului”
Cînd vine vorba despre teme, părinţii se lasă adesea păcăliţi sau înduplecaţi de scuzele copiilor, care de cele mai multe ori sunt minciuni. Părinţii le pot arăta însă cum să fie eficienţi cînd învaţă, care sunt priorităţile şi cum se pot concentra astfel încît să le rămînă timp şi pentru distracţie. Cum le retează părinţii „aripile” copiilor şi îi determină să spună: „Le-am făcut la şcoală”, „Nu ne-au dat teme astăzi”, „Nu prea contează la notă”, „Profesorul nu se uită niciodată pe teme oricum”, „Tema asta era opţională”, sunt doar cîteva exemple din pretextele inventate de cei mici pentru a scăpa de supliciul temelor. În postura de părinţi, să auziţi aceste cuvinte poate fi suficient pentru a vă irita. Un sfat este să nu lăsaţi emoţiile să prevaleze în faţa responsabilităţii pe care copiii voştri în ceea ce priveşte temele şi pregătirea pentru şcoală.
Iată cîteva sugestii despre cum să vă convingeţi copiii să-şi facă datoria, după cum sunt prezentate de psihologul american Jeffrey Bernstein, autor al cărţilor „Cum să ai un copil ascultător în 10 zile” şi „Cum să ai un copil atent în 10 zile”:
1. Renunţaţi la cicăleală. Cicăleala duce la aversiune şi la ruşine, care nu ajută deloc în astfel de cazuri. În loc să-i cicăliţi, încercaţi să-i abordaţi cu calm. Un mod în care v-aţi susţine copiii ar fi să le spuneţi: „Văd că eşti frustrat. Hai să găsim o modalitate de a te ajuta să-ţi reintri în normal cu temele/ pregătirea şcolară”.
2. Încurajaţi efortul, nu perfecţiunea. Vorbiţi-le cu atenţie şi consideraţie copiilor în momentele dificile, aceştia tind să se intimideze atunci cînd nu înţeleg o disciplină. S-ar putea să se autosugestioneze cu fraze precum: „Nu pot face acest lucru”. Chiar dacă gîndesc cu adevărat acest lucru, părinţii ar putea auzi comentarii de genul „Urăsc asta” sau „este o idioţenie”. Reamintiţi-le copiilor sau adolescenţilor voştri faptul că să-ţi dai interesul este mai bine decît să nu faci absolut nimic.
3. Prioritizaţi. Antrenaţi-i şi încurajaţi-i în legătură cu ordinea în care trebuie făcute temele pentru acasă. Aceasta ar trebui să fie în funcţie de urgenţă, de complexitate şi de volum. În acelaşi timp, trebuie să vă analizaţi copiii şi să ştiţi cum funcţionează ei, dacă dau randament începînd cu teme mai uşoare şi sfîrşind cu cele grele sau invers.
4. Pauze bine gîndite. Sortaţi şi grupaţi temele, făcîndu-le copiilor voştri un program care să includă pauze după fiecare grupaj de teme. În pauză, este recomandată o plimbare sau oferiţi-le un măr drept gustare, care are efect energizant, dar este mai sănătos decît o ciocolată sau un păhar cu suc.
5. Antrenament pentru concentrare. Sfătuiţi-vă copilul să se concentreze intens asupra unei probleme timp de 15 minute fără întrerupere, apoi să ia o pauză dacă simte că nu mai poate să fie atent. În timp, se va obişnui să depăşească această perioadă şi va vedea că nu este atît de greu să te concentrezi la ceea ce ai de făcut.
6. Nu instituiţi pedepse. Dacă neîndeplinirea atribuţiilor în materie de şcoală a copiilor voştri se va solda cu pedepse sau alt gen de consecinţe, este posibil ca aceştia să aibă ulterior un comportament rebel. Dacă totuşi alegeţi să îi pedepsiţi, nu ţipaţi la ei. Cereţi-le copiilor voştri să vă ajute să îi motivaţi prin recompense şi nu prin pedepse.
7. Încurajaţi conexiunea profesor-elev. Încurajaţi elevii să stabilească o legătură cu un profesor pe care îl apreciază, pentru că mulţi elevi sunt stimulaţi să înveţe mai bine atunci cînd găsesc un cadru didactic care îi inspiră şi le insuflă dragostea faţă de materia pe care o predau.
8. Schimbaţi mediul în care îşi fac temele şi în care studiază. Decoraţi-le camera cu un poster care are un mesaj inspiraţional, le poate deschide apetitul pentru cunoaştere, sau îl puteţi muta în altă cameră ca sa înveţe. Uneori, schimbările atrag după sine şi mai multe schimbări.
9. Încurajaţi copiii să-şi folosească timpul inteligent. Atunci cînd există posibilitatea ca cei mici să-şi facă temele într-un cadru supravegheat sau la un afterschool, explicaţi-le că mai multe teme făcute înainte de a ajunge acasă înseamnă mai mult timp liber petrecut împreună.
10. Oferiţi-le copiilor răgaz pentru distracţie. Observaţi totodată dacă aceştia se grăbesc să îşi termine temele pentru a avea parte de relaxare şi de distracţie. Distracţia precum televizorul, convorbirile telefonice sau navigarea pe internet este uneori binevenită, dar trebuie să fiţi atenţi să impuneţi anumite limite.
Iată cîteva sugestii despre cum să vă convingeţi copiii să-şi facă datoria, după cum sunt prezentate de psihologul american Jeffrey Bernstein, autor al cărţilor „Cum să ai un copil ascultător în 10 zile” şi „Cum să ai un copil atent în 10 zile”:
1. Renunţaţi la cicăleală. Cicăleala duce la aversiune şi la ruşine, care nu ajută deloc în astfel de cazuri. În loc să-i cicăliţi, încercaţi să-i abordaţi cu calm. Un mod în care v-aţi susţine copiii ar fi să le spuneţi: „Văd că eşti frustrat. Hai să găsim o modalitate de a te ajuta să-ţi reintri în normal cu temele/ pregătirea şcolară”.
2. Încurajaţi efortul, nu perfecţiunea. Vorbiţi-le cu atenţie şi consideraţie copiilor în momentele dificile, aceştia tind să se intimideze atunci cînd nu înţeleg o disciplină. S-ar putea să se autosugestioneze cu fraze precum: „Nu pot face acest lucru”. Chiar dacă gîndesc cu adevărat acest lucru, părinţii ar putea auzi comentarii de genul „Urăsc asta” sau „este o idioţenie”. Reamintiţi-le copiilor sau adolescenţilor voştri faptul că să-ţi dai interesul este mai bine decît să nu faci absolut nimic.
3. Prioritizaţi. Antrenaţi-i şi încurajaţi-i în legătură cu ordinea în care trebuie făcute temele pentru acasă. Aceasta ar trebui să fie în funcţie de urgenţă, de complexitate şi de volum. În acelaşi timp, trebuie să vă analizaţi copiii şi să ştiţi cum funcţionează ei, dacă dau randament începînd cu teme mai uşoare şi sfîrşind cu cele grele sau invers.
4. Pauze bine gîndite. Sortaţi şi grupaţi temele, făcîndu-le copiilor voştri un program care să includă pauze după fiecare grupaj de teme. În pauză, este recomandată o plimbare sau oferiţi-le un măr drept gustare, care are efect energizant, dar este mai sănătos decît o ciocolată sau un păhar cu suc.
5. Antrenament pentru concentrare. Sfătuiţi-vă copilul să se concentreze intens asupra unei probleme timp de 15 minute fără întrerupere, apoi să ia o pauză dacă simte că nu mai poate să fie atent. În timp, se va obişnui să depăşească această perioadă şi va vedea că nu este atît de greu să te concentrezi la ceea ce ai de făcut.
6. Nu instituiţi pedepse. Dacă neîndeplinirea atribuţiilor în materie de şcoală a copiilor voştri se va solda cu pedepse sau alt gen de consecinţe, este posibil ca aceştia să aibă ulterior un comportament rebel. Dacă totuşi alegeţi să îi pedepsiţi, nu ţipaţi la ei. Cereţi-le copiilor voştri să vă ajute să îi motivaţi prin recompense şi nu prin pedepse.
7. Încurajaţi conexiunea profesor-elev. Încurajaţi elevii să stabilească o legătură cu un profesor pe care îl apreciază, pentru că mulţi elevi sunt stimulaţi să înveţe mai bine atunci cînd găsesc un cadru didactic care îi inspiră şi le insuflă dragostea faţă de materia pe care o predau.
8. Schimbaţi mediul în care îşi fac temele şi în care studiază. Decoraţi-le camera cu un poster care are un mesaj inspiraţional, le poate deschide apetitul pentru cunoaştere, sau îl puteţi muta în altă cameră ca sa înveţe. Uneori, schimbările atrag după sine şi mai multe schimbări.
9. Încurajaţi copiii să-şi folosească timpul inteligent. Atunci cînd există posibilitatea ca cei mici să-şi facă temele într-un cadru supravegheat sau la un afterschool, explicaţi-le că mai multe teme făcute înainte de a ajunge acasă înseamnă mai mult timp liber petrecut împreună.
10. Oferiţi-le copiilor răgaz pentru distracţie. Observaţi totodată dacă aceştia se grăbesc să îşi termine temele pentru a avea parte de relaxare şi de distracţie. Distracţia precum televizorul, convorbirile telefonice sau navigarea pe internet este uneori binevenită, dar trebuie să fiţi atenţi să impuneţi anumite limite.
"O casă fără pericole pentru copilul tău"!
Drumul nu e loc de joacă!
Prevenirea înecului
Prevenirea arsurilor la copii
Prevenirea căderilor de la geam a copiilor
Intr-o zi in care puteti "sa rupeti" din timpul vostru 2 ore si jumatate (stiu ca e cam mult)Pentru cei care nu au vizionat încă, va recomand sa vizionati un film minunat.
Se numeste "Stelute pe pamant". Desi e indian, dupa parerea mea, depaseste multe filme americane
Il consider un film cu mesaj, din care atat dascalii, cat si parintii au multe de invatat.Vizionare placuta!
LA MULȚI ANI!!!
VĂ COLIND CU DRAG!
LA LIMBA ROMÂNĂ
1. La citirea cu voce a unui text elevul trebuie
să țină cont de :
Corectitudinea citirii.
Pronunțarea cuvintelor.
Respectarea semnelor de punctuație.
Intonație și expresivitate.
După ce elevul citește observă că:
A citit corect, cu ușurință,fără greșeli -Foarte bine
Ajutat,corectat puțin de colegi sau de către învățător-Bine
Ajutat,corectat mai mult de colegi sau de către învățător-Suficient
2.Recitarea unei poezii:
Prezintă titlul și autorul poeziei.
Nu ezită și nu uită niciun vers.
A recitat toate versurile.
Dicția a fost clară:a rostit corect și clar fiecare cuvînt din poezie.
În timpul recitării a potrivit ritmul(nici prea repede nici prea lent).
A avut o ținută potrivită.
A privit spre colegi.
În situații potrivite adaugă gest și mimică.
A recitat corect, cu ușurință,fără greșeli -Foarte bine
Ajutat,corectat puțin de colegi sau de către învățător-Bine
Ajutat,corectat mai mult de colegi sau de către învățător-Suficient
3.Transcriere(textul e scris cu litere de tipar,iar elevii îl scriu cu litere de mîină).
Copiere(textul e scris cu litere de mîină și ei tot cu litere de mîină îl scriu).
Dictare
Scriere caligrafică.
Scriere ortografică.
Acuratețea.
CRITERII DE SUCCES LA MATEMATICĂ
1.Rezolvarea unei probleme:
- Citește atent problemaFoarte bine Bine Suficient
- Scrie corect schema problemeiFoarte bine Bine Suficient
- Alege corect operația de rezolvareFoarte bine Bine Suficient
- Calculează corectFoarte bine Bine Suficient
- Scrie corect răspunsulFoarte bine Bine Suficient
Efectuează calcule de adunare
Foarte bine Bine Suficient
Efectuează calcule de scădere
Foarte bine Bine Suficient
Efectuează calcule de aflare a unui termen necunoscut
Foarte bine Bine Suficient
Efectuează calcule de aflare a descăzutului
Efectuează calcule de aflare a descăzutului
Foarte bine Bine Suficient
Efectuează calcule de aflare a scăzătorului
Foarte bine Bine Suficient
Critica nu e constructiva, nu duce la rezultate bune. Ganditi-va si voi. Cand sunteti incurajati lucrati mai bine. Cand sunteti tot timpul criticati, puteti ajunge la concluzia ca nu are rost sa mai incercati, e demoralizant si duce la scaderea productivitatii. Asa si cu copilul. Nici eu nu am fost prea laudata ca si copil si cred ca nu mi-a prins deloc bine, mai ales ca am fost un copil timid., spune Ruxij/memb
Cititi acest topic de discutie foarte interesant: Fiecare copil e exceptional...in felul lui
Daca un copil marcheaza de cateva ori la un meci de fotbal, de handbal sau de baschet si apoi inscrie un punct dintr-o pozitie imposibila sau reusind sa dribleze un adversar insistent, atunci merita laude. Ar trebui sa-i laudati perseverenta si dorinta de a merge mai departe in situatiile complicate.
In cazul in care copilul este un elev responsabil care se descurca de obicei bine la matematica, de exemplu, ii puteti recunoaste performantele constante, insa nu exagerati laudandu-l in fiecare zi cand se apuca de teme daca asa face de obicei. Laudati-l atunci cand face ceva special, deosebit de ceea ce face in fiecare zi.Cand fiica dumneavoastra exerseaza cateva saptamani pentru ca in final sa reuseasca sa mearga pe bicicleta, laudati-o pentru perseverenta de a invata.Atunci cand fiul dumneavoastra sare de la un loc la altul in parcul de distractii, ii puteti spune ca este curajos si are simtul aventurii, insa nu exegerati cu laudele deoarece nu face un efort special pentru asta - ci doar se distreaza.
Laude precise. In loc de a spune joci fotbal atat de bine! spuneti ai dat un sut atat de puternic si esti un pasator formidabil. Laudele concrete sunt mult mai bune si ajuta copilul sa se identifice cu un talent special. Naturalete in exprimare. Laudele trebuie sa fie mereu autentice. Copiii au un mod extraordinar de a-si da seama cand laudele sunt nesincere, caz in care le veti pierde increderea. Mai rau, devin nesiguri fiindca nu va cred cuvintele pozitive si le este greu sa-si dea seama care este diferenta intre lucrurile pe care chiar le credeti si pe cele pe care nu prea le credeti. Incurajati noile activitati. Laudati copiii fiindca incearca lucuri noi, cum ar fi faptul ca invata sa mearga pe bicicleta ori sa-si incheie sireturile, si nu ca le este frica sa faca greseli. Nu-i laudati pentru lucruri evidente. Incercati sa nu exagerati cu laudele fata de calitatile copilului: esti atat de destept, frumos, dragut, istet, talentat, daruit. Parintii si bunicii desigur ca-i vor spune asa ceva copilului, si este normal sa o faca, insa daca copilul aude mereu aceste litanii, ii vor incepe sa-i para goale de continut si de sens. Spuneti atunci cand chiar credeti. A spune ai facut o treaba buna atunci cand sunteti convinsi de asta, sau doamne, ai muncit ceva la compunerea asta ii spune copilului ca dumneavoastra, ca parinte, recunoasteti valoarea muncii si eforturilor lui si ca stiti diferenta intre situatia in care au muncit mult sa obtina ceva si cea in care rezultatele au fost obtinute usor.
Concentrati-va asupra procesului. Laudati copiii pentru eforturile lor si munca depusa, nu pentru tasentele innascute. Amintiti-va ca ceea ce conteaza este procesul, nu rezultatul. Nu toti copiii sunt atleti fantastici sau elevi straluciti sau muzicieni faimosi. Insa copiii care invata sa munceasca din greu si sa persevereze au un talent special. Sa nu uitam ca succesul este 99% transpiratie.
Iertînd, simțim că rănile inimii pot fi vindecate...
7 DIFERENȚE ÎNTRE PĂRINȚII OBIȘNUIȚI ȘI PĂRINȚII ÎNȚELEPȚI
Foarte bine Bine Suficient
Nu e usor sa lauzi un copil
Ei bine, desi pare lucrul cel mai simplu, a lauda pe cineva, mai ales un copil, este cel putin la fel de greu cu a critica pe cineva, mai ales un copil. Multi parinti de pe Desprecopii.com se lupta sa gaseasca echilibrul potrivit in privinta laudelor si sa raspunda la intrebarea unde anume ne oprim cu laudele, sau oare i-am laudat prea putin?. Este cantitatea de laude atat de importanta, sau mai degraba modul in care ii laudam mai important?
Desi cred ca am niste copii minunati, destepti si frumosi, si mi-as dori sa le laud fiecare gest, fac tot posibilul sa fiu zgarcit cu laudele atunci cand se poate, spune Marina. Insa recunosc, mai degraba i-as lauda prea mult decat deloc.
Marina nu este singura mamica care are aceasta dilema. Multi tati si multe mame de pe Desprecopii se lupta sa gaseasca echilibrul potrivit in privinta laudelor si sa raspunda la intrebarea - unde anume ne oprim cu laudele, sau - oare i-am laudat prea putin?
Este cantitatea de laude atat de importanta, sau mai degraba modul in care ii laudam mai important?
Critica nu e constructiva, nu duce la rezultate bune. Ganditi-va si voi. Cand sunteti incurajati lucrati mai bine. Cand sunteti tot timpul criticati, puteti ajunge la concluzia ca nu are rost sa mai incercati, e demoralizant si duce la scaderea productivitatii. Asa si cu copilul. Nici eu nu am fost prea laudata ca si copil si cred ca nu mi-a prins deloc bine, mai ales ca am fost un copil timid., spune Ruxij/memb Cititi acest topic de discutie foarte interesant: Fiecare copil e exceptional...in felul lui
Desi nu exista formule secrete, expertii ne sfatuiesc cand, unde si cum sa laudam copiii astfel incat laudele sa devina un instrument valoros pentru a creste copii siguri de ei si cu o imagine buna a propriei persoane.
Parintii din toata lumea isi lauda copiii daca se descurca bine la scoala, castiga o competitie, sau constuiesc un impresionant castel de nisip - oricand copiii fac ceva remarcabil, sau in multe cazuri, ceva foarte obisnuit si normal.
Ca parinti, am ajuns sa folosim laudele tot timpul. De fapt, am trecut in extrema cealalta fata de ceea ce se intampla acum cateva zeci de ani, cand parintii erau mult mai stricti, iar noi ne laudam prea mult copiii.
Ca parinti, am ajuns sa folosim laudele tot timpul. De fapt, am trecut in extrema cealalta fata de ceea ce se intampla acum cateva zeci de ani, cand parintii erau mult mai stricti, iar noi ne laudam prea mult copiii.
Asta se intampla fiindca parintii cred ca administrand cantitati excesive de laude, le construiesc copiilor increderea de sine = cand de facpt este posibil ca efectul sa fie invers. Nu se stie cum, parintii au ajuns sa creada ca laudand copiii le imbunatatesc respectul de sine. Desi facem asta cu bune intentii, faptul ca punen copiii pe un piedestal de la o varsta mica le poate afecta negativ dezvoltarea.
Se pare ca prea multe laude pot avea un efect negativ, iar atunci cand sunt exprimate intr-un mod nesincer, copiii se pot teme sa incerce lucruri noi sau sa-si asume riscuri de teama de a nu fi mereu la inaltime - acolo unde i-au ridicat laudele parintilor. Daca ne laudam copiii tot timpul, efectul poate fi ca in loc sa-i ridicam ii putem cobori, spun specialistii. Mesajul subliminal pe care il transmitem este acela ca in tot ceea ce face, copilul trebuie sa primeasca mereu aprobarea parintelui si sa caute mereu validarea acestuia.
Totusi, nu insistati prea mult in cealalta directie, a nu le oferi destule laude poate fi la fel de rau cu a le oferi prea multe. Copiii vor avea sentimentul ca nu sunt destul de buni, sau ca nu va pasa, si este posibil sa li se para ca nu are rost sa mai realizeze ceva.
Si atunci care este cantitatea potrivita de laude? Expertii spun ca de fapt calitatea cuvintelor este mai importanta decat cantitatea: daca laudele sunt sincere si autentice, concentrate pe efortul copilului de a realiza ceva, nu pe rezultate, le puteti oferi copilului ori de cate ori copilul face ceva care merita o lauda verbala.
Ar trebui sa recunoastem in mod special eforturile copilului de a se depasi pe sine si de a munci din greu pentru a-si realiza obiectivul. Trebuie sa va amintiti un lucru: ceea ce conteaza este procesul, nu rezultatul final.
Fiul dumneavoastrapoa
Fiul dumneavoastrapoa
A lauda efortul - nu rezultatul - poate insemna si sa recunoasteti stradania copilului atunci cand a maturat curtea, a pregatit cina, sau a terminat un proiect important pentru scoala. Insa oricare ar fi scenariul, laudele trebuie oferite numai in functie de situatie si trebuie sa fie proportionale cu eforturile pe care le-a depus copilul. Iata cateva exemple din lumea reala ce demonstreaza modul in care lauda este adaptata la realizare:
Daca un copil marcheaza de cateva ori la un meci de fotbal, de handbal sau de baschet si apoi inscrie un punct dintr-o pozitie imposibila sau reusind sa dribleze un adversar insistent, atunci merita laude. Ar trebui sa-i laudati perseverenta si dorinta de a merge mai departe in situatiile complicate.In cazul in care copilul este un elev responsabil care se descurca de obicei bine la matematica, de exemplu, ii puteti recunoaste performantele constante, insa nu exagerati laudandu-l in fiecare zi cand se apuca de teme daca asa face de obicei. Laudati-l atunci cand face ceva special, deosebit de ceea ce face in fiecare zi.Cand fiica dumneavoastra exerseaza cateva saptamani pentru ca in final sa reuseasca sa mearga pe bicicleta, laudati-o pentru perseverenta de a invata.Atunci cand fiul dumneavoastra sare de la un loc la altul in parcul de distractii, ii puteti spune ca este curajos si are simtul aventurii, insa nu exegerati cu laudele deoarece nu face un efort special pentru asta - ci doar se distreaza.
Atunci cand copilul face un efort special pentru care merita laude, desigur ca i le puteti oferi dupa cum considerati ca este mai bine. Insa ceea ce spun toti expertii ca nu ar trebui sa faceti este recompensarea materiala a copilului.
Cred ca ceea ce ne dorim cu totii este ca fiii si fiicele noastre sa fie motivati de dorinta de a se depasi. Daca ii spuneti fiicei dumneavoastra daca iei 10 la lucrare primesti 10 lei, creati o situatie in care copilul este motivat de bani, nu de sentimentul pozitiv al succesului.
Desi a le oferi copiilor bani pentru realizarile lor nu este o idee buna, ar trebui sa profitati de ocaziile de a le sarbatori eforturile si realizarile. O iesire la o inghetata sau o masa deosebita la finalul unui semestru cand vine cu carnetul plin de note bune sau dupa o serbare sau alta realizare este un mod de a sarbatori munca asidua si perseverenta copilului.
Sfaturi legate de laude
Sfaturi legate de laude
Laudarea copiilor face parte din modul in care le construiti respectul de sine si increderea. Insa exista lucruri pe care ar trebui sa le faceti si altele pe care nu ar trebui sa le faceti inainte de a izbucni in aplauze ca sa va ajutati copilul sa descoperea valoarea din vorbele dumneavoastra de incurajare:
Laude precise. In loc de a spune joci fotbal atat de bine! spuneti ai dat un sut atat de puternic si esti un pasator formidabil. Laudele concrete sunt mult mai bune si ajuta copilul sa se identifice cu un talent special. Naturalete in exprimare. Laudele trebuie sa fie mereu autentice. Copiii au un mod extraordinar de a-si da seama cand laudele sunt nesincere, caz in care le veti pierde increderea. Mai rau, devin nesiguri fiindca nu va cred cuvintele pozitive si le este greu sa-si dea seama care este diferenta intre lucrurile pe care chiar le credeti si pe cele pe care nu prea le credeti. Incurajati noile activitati. Laudati copiii fiindca incearca lucuri noi, cum ar fi faptul ca invata sa mearga pe bicicleta ori sa-si incheie sireturile, si nu ca le este frica sa faca greseli. Nu-i laudati pentru lucruri evidente. Incercati sa nu exagerati cu laudele fata de calitatile copilului: esti atat de destept, frumos, dragut, istet, talentat, daruit. Parintii si bunicii desigur ca-i vor spune asa ceva copilului, si este normal sa o faca, insa daca copilul aude mereu aceste litanii, ii vor incepe sa-i para goale de continut si de sens. Spuneti atunci cand chiar credeti. A spune ai facut o treaba buna atunci cand sunteti convinsi de asta, sau doamne, ai muncit ceva la compunerea asta ii spune copilului ca dumneavoastra, ca parinte, recunoasteti valoarea muncii si eforturilor lui si ca stiti diferenta intre situatia in care au muncit mult sa obtina ceva si cea in care rezultatele au fost obtinute usor. Concentrati-va asupra procesului. Laudati copiii pentru eforturile lor si munca depusa, nu pentru tasentele innascute. Amintiti-va ca ceea ce conteaza este procesul, nu rezultatul. Nu toti copiii sunt atleti fantastici sau elevi straluciti sau muzicieni faimosi. Insa copiii care invata sa munceasca din greu si sa persevereze au un talent special. Sa nu uitam ca succesul este 99% transpiratie.Iertînd, simțim că rănile inimii pot fi vindecate...
Trăim doar o dată, așa că, dacă putem arăta BUNĂTATE față de cineva, dacă putem face un BINE cuiva, trebuie s-o facem ACUM!
Nu trebuie nici să amînăm,
nici să renunțăm, pentru că TRĂIM DOAR O DATĂ pe acest pămînt.
(William Penn)
Zîmbind printre lacrimi, simțim că durerea e mai mică...
Dăruind, simțim că singurătatea e mai puțin dureroasă...
Iubind, simțim că nefericirea nu ține pentru totdeauna...
Iertînd, simțim că rănile inimii pot fi vindecate...
Răbdînd, simțim că fiecare clipă e prețioasă...
Ascultînd, simțim că orice om are în inimă uneori durere...
Visînd, simțim că putem zbura...
TRĂIND, simțim că fiecare clipă în care dăruim o mică fărîmă din inimă rămîne veșnic în amintire...
LUÎND ATITUDINE, putem face ca în acest " pustiu al lumii " să răsară florile BUCURIEI și să curgă rîul FERICIRII...
7 DIFERENȚE ÎNTRE PĂRINȚII OBIȘNUIȚI ȘI PĂRINȚII ÎNȚELEPȚI
Sursa: http://fit4brain.com/9784
Cu toții am trecut prin copilărie, însă, deseori, uităm de acest lucru.
În adâncul inimii, noi știm cum trebuie să procedăm corect în raport cu
copiii noștri, însă în aglomerarea zilei nu ne mai ajunge răbdare, nici
înțelepciune, ca să conștientizăm acest lucru.
În acest articol
sunt sintetizate 7 lucruri deosebit de importante care, suntem convinși,
vă vor ajuta atât pe voi, ca și părinți, în procesul educațional, cât
și pe copiii voștri, în formarea lor ca indivizi cu personalitate
distinctă.
AȘADAR, PĂRINȚILOR, NU UITAȚI:
1. Un părinte
obișnuit este convins, că trebuie să aloce tot timpul său liber
copilului, iar interesele sale personale le mută pe plan secund.
Un părinte înțelept este capabil să-și gestioneze activitățile în așa
mod, încât să-și poată urmări inclusiv și propriile sale interese,
abilitate pe care o educă și la propriul copil.
2. Un părinte obișnuit petrece serile, rezolvând temele de acasă ale copilului său.
Un părinte înțelept se conduce în educarea copilului său de următorul
principiu: copilul este responsabil de la început, până la sfârșit de
realizarea temelor sale și ține întru totul de datoria lui de a duce la
îndeplinire această sarcină.
3. Un părinte obișnuit încearcă să
scape de sentimentul de vină față de copil, cumpărând tot felul de
cadouri și oferind mijloace bănești.
Un părinte înțelept îi oferă
în mod regulat copilului său bani de buzunar, pe care copilul trebuie
să se învețe să-i gestioneze în așa fel, încât să-și poată strânge
singur bani pentru jucăriile sau lucrurile pe care și le dorește și care
nu se încadrează în bugetul familiei sale.
4. Un părinte
obișnuit nu încearcă să înțeleagă de ce copilul său este neascultător ca
fenomen general, ci se mulțumește să pună capăt neascultării sale de
moment.
Un părinte înțelept se străduiește din răsputeri să
asculte și să identifice care sunt nevoile copilului său, pentru a
înțelege cauzele care îl motivează pe copil să fie neascultător și
identifică modurile prin care îl poate ajuta pe copil să depășească
aceste carențe de caracter.
5. Un părinte obișnuit în procesul educațional își pune drept scop să crească un copil destoinic.
Un părinte înțelept face totul pentru a forma niște relații cât mai strânse cu copilul său.
6. Un părinte obișnuit crește copilul într-o atmosferă în care i se îngăduie totul, permițând copilului să i se urce în cap.
Un părinte înțelept conștientizează că are dreptul la viață privată, la
spațiu și timp dedicat intereselor proprii sau intereselor comune
ambilor parteneri de viață, adică la un timp petrecut fără copil.
Părintele înțelept își respectă propriile limite, dar și limitele
personale ale copilului său.
7. Un părinte obișnuit încearcă
să-și protejeze copilul de toate greutățile vieții, motiv din care
recurge și la anumite măsuri de protecție sau asistență care nici măcar
nu i-au fost solicitate de către copil.
Un părinte înțelept va
permite copilului său să facă greșeli, pentru ca mai apoi să găsească
împreună, prin dialog, soluția potrivită și să tragă învățămintele
necesare din lecția de viață cu care s-au confruntat.
Vă dorim tuturor multă înțelepciune în misiunea deloc ușoară de creștere a copiilor!
Reguli de bază de formare a unei citiri rapide.
Iată o parte din regulile care îl vor ajuta pe copil să citească mai repede:
1. Recomandă-i să nu citească în şoaptă sau cu voce tare atunci cînd textul este suficient de uşor de înţeles şi vrea să îl parcurgă repede. Cititul cu voce tare este mai lent decît cititul în gînd.
2. Ajută-l să citească mai multe cuvinte o data. Recomandă-i să încerce să citească dintr-o dată un număr mai mare de cuvinte: cîte două sau trei deodata, apoi chiar patru sau cinci.
3. Relaxarea privirii si orientarea ei pe ansamblul paginii ajută la creşterea vitezei de citire. Ideal ar fi sa îţi obişnuieşti copilul să privească pagina per ansamblu. Ajută-l să-şi relaxeze privirea inainte de a se apuca să citească.
4. Recomandă-i să nu se intoarcă la rîndurile anterioare decît atunci cînd este necesar cu adevărat. Obiceiul de a reciti rîndurile care tocmai au fost parcurse incetineşte lectura si intrerupe ritmul citirii.
5. Există situaţii în care citirea rapida este intîrziată şi din cauza anxietăţii de performanţă. Copiilor li se poate cere să îndeplinească anumite sarcini după ce citesc textul, iar teama de a nu reuşi să atingă performanţele cerute, teama de a nu inţelege textul, de a nu indeplini la timp cele cerute, poate să blocheze procesele de gîndire si astfel, cititul să fie intîrziat.
6. Urmărirea fiecărui rînd cu degetul,semn de carte sau cu un creion. Această metodă îl ajută pe copil să nu piardă un rînd sau un cuvînt şi îl va ajuta să îsi mişte privirea mai repede, avînd un reper vizual .
7. Asigură-te că atunci cînd citeşte, copilul tău nu are televizorul pornit, calculatorul sau muzica in căşti. Deşi unii ar spune că se pot concentra mai bine atunci cînd citesc dacă ascultă si muzică, aceasta este doar o impresie.
8. Invaţă-l că citirea rapidă nu este potrivită pentru toate situaţiile în care trebuie să parcurgă un text scris. Atunci cînd citeşte literatura, cînd trebuie să memoreze anumite informaţii sau să înţeleagă anumite idei prezentate de text, citirea rapidă nu este eficientă.
Iată o parte din regulile care îl vor ajuta pe copil să citească mai repede:
1. Recomandă-i să nu citească în şoaptă sau cu voce tare atunci cînd textul este suficient de uşor de înţeles şi vrea să îl parcurgă repede. Cititul cu voce tare este mai lent decît cititul în gînd.
2. Ajută-l să citească mai multe cuvinte o data. Recomandă-i să încerce să citească dintr-o dată un număr mai mare de cuvinte: cîte două sau trei deodata, apoi chiar patru sau cinci.
3. Relaxarea privirii si orientarea ei pe ansamblul paginii ajută la creşterea vitezei de citire. Ideal ar fi sa îţi obişnuieşti copilul să privească pagina per ansamblu. Ajută-l să-şi relaxeze privirea inainte de a se apuca să citească.
4. Recomandă-i să nu se intoarcă la rîndurile anterioare decît atunci cînd este necesar cu adevărat. Obiceiul de a reciti rîndurile care tocmai au fost parcurse incetineşte lectura si intrerupe ritmul citirii.
5. Există situaţii în care citirea rapida este intîrziată şi din cauza anxietăţii de performanţă. Copiilor li se poate cere să îndeplinească anumite sarcini după ce citesc textul, iar teama de a nu reuşi să atingă performanţele cerute, teama de a nu inţelege textul, de a nu indeplini la timp cele cerute, poate să blocheze procesele de gîndire si astfel, cititul să fie intîrziat.
6. Urmărirea fiecărui rînd cu degetul,semn de carte sau cu un creion. Această metodă îl ajută pe copil să nu piardă un rînd sau un cuvînt şi îl va ajuta să îsi mişte privirea mai repede, avînd un reper vizual .
7. Asigură-te că atunci cînd citeşte, copilul tău nu are televizorul pornit, calculatorul sau muzica in căşti. Deşi unii ar spune că se pot concentra mai bine atunci cînd citesc dacă ascultă si muzică, aceasta este doar o impresie.
8. Invaţă-l că citirea rapidă nu este potrivită pentru toate situaţiile în care trebuie să parcurgă un text scris. Atunci cînd citeşte literatura, cînd trebuie să memoreze anumite informaţii sau să înţeleagă anumite idei prezentate de text, citirea rapidă nu este eficientă.
Zece deprinderi de viață pe care
părinții ar trebui să-i înveţe pe copiii lor
1. Învățați copiii să nu se oprească din a citi și a învăța.
Cu cât citesc și învață mai mult, cu atât mai mult li se va deschide mintea către o gamă largă de posibilități și pot cunoaște tot felul de lucruri care îi fac mai deștepți și mai înțelepți. Copiii ar trebui să știe, de asemenea, că învățarea nu implică numai manualele școlare sau lecturarea cărților. Există multe modalități de a învăța. Încurajați-vă copiii să fie deschiși și receptivi la învățarea din situații de viață (atât pozitive cât și negative), de la alte persoane care sunt modele bune de urmat, precum și de la părinții lor.
2. Învățați copiii să se joace în bună înțelegere cu ceilalți.
3. Învățați copiii să rezolve neînțelegerile pe cale amiabilă.
4. Învățați copiii să își facă auzită vocea, dar în mod corect. Lăsați copiii să știe că părinții nu vor fi mereu acolo pentru a-i proteja și a-i apăra. Încurajați-i să se apere, să spună ce gândesc cu îndrăzneală dar și cu respect, să se descurce singuri atunci când situația o cere. Capacitatea de a-i apăra pe alții și pe sine, de a comunica eficient și de a fi în stare să se descurce singur, sunt unele dintre abilitățile cele mai valoroase de care oricine are nevoie în lumea modernă.
5. Învățați copiii să-și ceară scuze atunci când greșesc și să ierte atunci când sunt nedreptățiți.
6. Învățați copiii să arate bunătate și să ofere ajutor celor mai puțin norocoși decât ei.
7. Învățați copiii să rămână pozitivi și să se concentreze mai mult pe partea luminoasă a vieții.
8. Învățați copiii să protejeze mediul și să îngrijească animalele.
9. Învățați copiii să se spele și să se păstreze curați.
10. Învățați copiii să iubească necondiționat.
Dragostea este cea mai mare virtute dintre toate. Totul în viață, depinde de ea. Fără iubire, totul se prăbușește. Învățați copiii să ofere altora dragostea nu pentru ceea ce fac, pentru ceea ce au sau pentru ceea ce le oferă, ci pentru ceea ce sunt.
Cu cât citesc și învață mai mult, cu atât mai mult li se va deschide mintea către o gamă largă de posibilități și pot cunoaște tot felul de lucruri care îi fac mai deștepți și mai înțelepți. Copiii ar trebui să știe, de asemenea, că învățarea nu implică numai manualele școlare sau lecturarea cărților. Există multe modalități de a învăța. Încurajați-vă copiii să fie deschiși și receptivi la învățarea din situații de viață (atât pozitive cât și negative), de la alte persoane care sunt modele bune de urmat, precum și de la părinții lor.
2. Învățați copiii să se joace în bună înțelegere cu ceilalți.
3. Învățați copiii să rezolve neînțelegerile pe cale amiabilă.
4. Învățați copiii să își facă auzită vocea, dar în mod corect. Lăsați copiii să știe că părinții nu vor fi mereu acolo pentru a-i proteja și a-i apăra. Încurajați-i să se apere, să spună ce gândesc cu îndrăzneală dar și cu respect, să se descurce singuri atunci când situația o cere. Capacitatea de a-i apăra pe alții și pe sine, de a comunica eficient și de a fi în stare să se descurce singur, sunt unele dintre abilitățile cele mai valoroase de care oricine are nevoie în lumea modernă.
5. Învățați copiii să-și ceară scuze atunci când greșesc și să ierte atunci când sunt nedreptățiți.
6. Învățați copiii să arate bunătate și să ofere ajutor celor mai puțin norocoși decât ei.
7. Învățați copiii să rămână pozitivi și să se concentreze mai mult pe partea luminoasă a vieții.
8. Învățați copiii să protejeze mediul și să îngrijească animalele.
9. Învățați copiii să se spele și să se păstreze curați.
10. Învățați copiii să iubească necondiționat.
Dragostea este cea mai mare virtute dintre toate. Totul în viață, depinde de ea. Fără iubire, totul se prăbușește. Învățați copiii să ofere altora dragostea nu pentru ceea ce fac, pentru ceea ce au sau pentru ceea ce le oferă, ci pentru ceea ce sunt.
Fiecare părinte dorește tot ce este mai
bun pentru copiii săi, dar vrea, deasemenea, să crească copiii cât mai
bine, în așa fel încât să se poată descurca și singuri atunci când este
nevoie.
Film „Steluțe sunt și pe pămînt”
MEDITAȚI ASUPRA PARABULEI
LEAC PENTRU SUFLET
Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului.
Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre
ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste
sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:- Am auzit
un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.Indianul a ascultat cu atentie un
moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A
cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas
uimit.- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul
depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in
acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul.
Da-mi voie sa-ti arat.A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care
le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul
asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au
intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine. Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile, URECHEA CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU se formeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se impregneaza FRICA!
Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim. Viata este frumoasa si merita traita! Hraneste-ti sufletul ascultind tot ce te unge la suflet, nu ce te raneste! Avem sufletul sa il hranim, sa il curatam, sa avem grija de el.
Cea mai mare greşeală a părinţilor (citiți, e foarte important!)
„Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu”
Un jurnalist şi scriitor american Jim Bishop scria: „Am întrebat odată un medic psihiatru ce anume considera drept cea mai gravă greşeală a părinţilor. Mi-a răspuns că greşeala cea mai mare pe care o fac cei mai mulţi este să-şi spună: „Copiii mei nu trebuie să treacă prin greutăţile prin care am trecut eu”. „De ce ar fi asta o greşeală?”, l-am întrebat. Răspunsul lui este demn de reţinut: „Ceea ce te face să fii omul care eşti, dacă eşti cu adevărat un om, este tocmai faptul că ai întâmpinat greutăţi, că a trebuit să depăşeşti anumite situaţii dificile, că uneori multe ţi-au stat împotrivă, că a fost important să te caţări, să te strecori, să te târăşti, pentru a ajunge în vârf.””
Notele nu determină în totalmente cine este copilul şi personalitatea lui .
I. "Indicii" care iti arata ca iti poti lasa copilul sa mearga singur la scoala.
"Testul celor 12" ( aparut in cartea psihologului Gavin de Becker, intitulata: "Protejandu-ti Darul"), o "lista" cu indicii menite sa iti arate daca este sigur sa iti lasi copilul sa mearga singur la scoala. Desigur, autorul insusi recunoaste ca este destul de greu ca un copil "sa treaca" tot "testul", dar este suficient ca, in urma discutiei pe care o purtati (oprindu-va asupra tuturor situatiilor expuse), sa ajungi la concluzia ca poate fi capabil de cel putin jumatate dintre urmatoarele:
1. Copilul este capabil sa tina cont de sentimentele/starile sale atunci cand cineva il face sa nu se simta in largul sau?
2. Ca parinte, te simti indeajuns de
puternica pentru a-ti asculta copilul, chiar si atunci cand iti
povesteste despre o experienta extrem de neplacuta prin care a trecut la
un moment dat?
3. Copilul tau stie ca este in regula ca, in anumite situatii, sa-i respinga si sa se apere de adulti?
4. Copilul stie ca este in regula sa refuze?
5. Stie cum sa ceara ajutor la nevoie?
6. Copilul stie la cine sa apeleze atunci cand are nevoie de ajutor?
7. Copilul are capacitatea de a descrie un anumit pericol?
8. Stie ca este ok sa loveasca sau chiar sa
raneasca atunci cand se simte in pericol si ca tu vei putea suporta
eventualele consecinte ce ar deriva dintr-o asemenea situatie?
9. Copilul stie ca nu este ceva rau in a face galagie, in a tipa sau a fugi?
11. Stie ca, in cazul in care cineva ii spune: "Nu tipa", este bine sa reactioneze exact invers? (sa tipe)
12. Copilul este suficient de puternic
astfel incat sa poata rezista tentatiei de a urma o persoana straina,
indiferent de lucrurile cu care aceasta l-ar putea atrage? II. Cum sa iti pregatesti copilul sa mearga singur la scoala
Arata-i cum sa reactioneze in cazul in care este abordat pe strada de o persoana straina,
care il invita sa mearga cu ea sau il roaga sa se urce intr-o masina.
Nu te feri sa-i spui ca trebuie sa tipe, sa se agite, astfel incat sa
atraga atentia celor din jur. In plus, in astfel de situatii are dreptul
si chiar este indicat sa loveasca pentru a fi in siguranta.Asigura-te ca stie corect adresa de acasa, precum si numarul vostru de telefon
• Alege cel mai sigur traseu pentru mersul la scoala-
Gandeste-te pe ce strazi traficul este cel mai putin aglomerat, care
sunt mai bine semaforizate si cat mai putin izolate. In general, daca pe
traseu sunt santiere de orice fel, invata-ti copilul sa le ocoleasca,
chiar daca acest lucru presupune alocarea de timp suplimentar.
• Mergi tu cu copilul pe ruta pe care va merge singur spre scoala- Daca ti se pare ca ruta este un pic mai dificil de memorat, mergeti de mai multe ori pe acolo.Invata-ti copilul sa traverseze numai prin locurile semnalizate si
sa se uite de mai multe ori, atat in stanga, cat si in dreapta, inainte
de a se angaja intr-o traversare. De asemenea, aminteste-i cat este de
important sa circule numai pe trotuar.
Invata-l cum sa le raspunda persoanelor straine pe care le-ar putea intalni pe traseu-
In general, insista asupra faptului ca nu trebuie sa se opreasca pentru
a discuta cu strainii. Daca totusi va face acest lucru, spune-i ca nu
trebuie sa furnizeze informatii de ordin personal (de exemplu, la ce
scoala invata, care este adresa de acasa etc.).
• Da-i un telefon pe care sa-l aiba mereu asupra sa-
Asigura-te ca numerele tale, ale tatalui sau ale altor rude sau
prieteni apropiati sunt puse pe optiunile de apelare rapida si insista
asupra faptului ca va poate suna ori de cate ori crede ca are nevoie de
ajutor.
• Invata-l sa apeleze numarul unic de urgenta- La fel ca si cu numerele voastre, asigura-te ca si acesta poate fi apelat rapid in caz de pericol.
10. Copilul tau stie faptul ca, atunci cand o persoana straina incearca sa-l convinga sa mearga intr-un anumit loc, este indicat sa tipe cat poate de tare, spunand: "Aceasta/ acesta nu este mama mea/ tatal meu!" (astfel va atrage atentia celor din jur si are sanse sa fie ajutat)
."Nu lăsa să îți fie furată duminica. Dacă sufletul tău nu are duminici, el devine orfan." (Albert Schweitzer)
Din gândurile copilului pentru părintele său
· AŞ DORI să petrecem mai mult timp împreună... Iar dacă este prea puţin, ai grijă, te rog, cum îl petrecem.
Fii un părinte implicat în activitățile școlare ale copilului. Implicarea
părinților îi ajută/ motivează pe copii să învețe, le îmbunătatește
rezultatele și este benefică pentru relația învățător-părinte.
Furnizează și acasă resurse pentru învățare Folosește-te de biblioteca locală, căutați cărți și reviste interesante, citește cu copilul tău în fiecare zi
Fii un bun exemplu. Arată-i copilului, prin propriul tău exemplu, că lectura este o activitate plăcută și utilă.
Monitorizează privitul la televizor și jocurile pe calculator
Încurajează-l să aibă rezultate bune la școală. Arata-i că educația lui este importantă pentru tine. Ascultă-l cu seriozitate când îți vorbește despre activitățile, sarcinile și temele pe care le are. Ajută-l la teme, dar nu le face în locul lui! În acest fel, copilul va înțelege că pentru tine contează temele și cunoștințele dobândite la școală, prin urmare va simți că are o misiune importantă și va aborda școala cu seriozitate. În plus, va înțelege că învățatul este responsabilitatea lui.
Stabilește un echilibru între școală și activitățile extrașcolare
Ia în considerare posibilele efecte negative ale orelor îndelungate petrecute la after-school sau în activități extrașcolare. Discută cu copilul, analizează-i programul pentru a-l ajuta să mențină un echilibru între responsabilitățile școlare și cele extrașcolare.
Învățătorul nu preia din atribuțiile părintelui! Nu te aștepta ca învățătorul să preia din atribuțiile tale. Învață-l pe copilul tău ce este respectul, învață-l să fie organizat, pune preț pe cei șapte ani de acasă – nu te baza doar pe învățători și profesori pentru a preda lecții de bună creștere. Aceasta este, mai ales, misiunea ta.
Sprijină regulile școlii și obiectivele școlii.
Încurajează, dar nu exagera Încurajează-ți copilul să fie bun în ceea ce face, dar nu pune presiune pe el stabilind obiective nerealiste sau programându-i prea multe activități.
Furnizează și acasă resurse pentru învățare Folosește-te de biblioteca locală, căutați cărți și reviste interesante, citește cu copilul tău în fiecare zi
Fii un bun exemplu. Arată-i copilului, prin propriul tău exemplu, că lectura este o activitate plăcută și utilă.
Monitorizează privitul la televizor și jocurile pe calculator
Încurajează-l să aibă rezultate bune la școală. Arata-i că educația lui este importantă pentru tine. Ascultă-l cu seriozitate când îți vorbește despre activitățile, sarcinile și temele pe care le are. Ajută-l la teme, dar nu le face în locul lui! În acest fel, copilul va înțelege că pentru tine contează temele și cunoștințele dobândite la școală, prin urmare va simți că are o misiune importantă și va aborda școala cu seriozitate. În plus, va înțelege că învățatul este responsabilitatea lui.
Stabilește un echilibru între școală și activitățile extrașcolare
Ia în considerare posibilele efecte negative ale orelor îndelungate petrecute la after-school sau în activități extrașcolare. Discută cu copilul, analizează-i programul pentru a-l ajuta să mențină un echilibru între responsabilitățile școlare și cele extrașcolare.
Învățătorul nu preia din atribuțiile părintelui! Nu te aștepta ca învățătorul să preia din atribuțiile tale. Învață-l pe copilul tău ce este respectul, învață-l să fie organizat, pune preț pe cei șapte ani de acasă – nu te baza doar pe învățători și profesori pentru a preda lecții de bună creștere. Aceasta este, mai ales, misiunea ta.
Sprijină regulile școlii și obiectivele școlii.
Încurajează, dar nu exagera Încurajează-ți copilul să fie bun în ceea ce face, dar nu pune presiune pe el stabilind obiective nerealiste sau programându-i prea multe activități.
Colaborează cu învățătorul Sună-l, stabilește o întâlnire dacă ești de părere că există o problemă care trebuie discutată și rezolvată. Nu aștepta să fi sunată
Cum încurajăm un copil să citească?
Cititul este și va rămâne un element important în procesul de dezvoltare intelectuală și personală a copiilor. Culmea e, că toți copiii adoră poveștile, asta dacă sunt citite chiar împreună cu părinții. Cu cât va citi mai mult în copilărie, cu atât mai bine va fi definită personalitatea copilului la maturitate.Unul dintre cele mai simple moduri prin care părinții își pot ajuta copiii să devină cititori mai buni este să le citiți în fiecare zi.
Le puteți citi aceleași cărți în mod repetat, dacă asta își dorește cel mic. E foarte important să alegeți cu atenție cărțile pe care copiii ar trebui să le citească în așa fel încât să fie atractive pentru cei mici.
Mai jos ai câteva sfaturi pentru a reuși să îți încurajezi copilul să citească:
- Fiecare copil trebuie să aibă o mică bibliotecă proprie în camera sa.
- Copiii trebuie felicitați de fiecare dată când citesc.
- Cărțile trebuie să fie plasate în bibliotecă la nivelul la care copilul ajunge singur să le ia.
- Vizitele în librării dau, de obicei, roade: copiii trebuie lăsați să ia cărțile de pe raft, să le deschidă, să le frunzărească.
- Dă-i ocazia să-ți povestească ce a citit și să îți “explice” ceea ce tu “nu ai înțeles”.
- Lăsați copilul să aleagă cartea pe care o va citi.
- Încurajați cititul cu voce tare, chiar însoțit de gesturi ample.
- Alegeți cărți cu coperți cartonate și cu ilustrații viu colorate.
- Cântați împreună de câte ori aveți ocazia pe parcursul poveștilor.
- Încurajați descrierea personajelor preferate și lăsați copilul să vă indice cu degetul personajul preferat.
Arta de a trăi frumos
- Faceți cît mai multe plimbări în natură cu copilul Dumneavoastră! Discutați despre lumea înconjurătoare. Nu ezitați să răspundeți la întrebările apărute. Găsiți modalități de a răspunde la toate.
- Mergeți cu copilul la plimbare prin librării. Lăsați-l să exploreze imaginile din cărți, apoi provocați-l să dorească să citească.
- Organizați acasă cu copilul posibilități de a demonstra un teatru. Dați-i libertate să scoată diverse sunete, să cînte, să danseze, să sară.
- Încurajați copilul să se joace cu copii de aceeași vîrstă, deși uneori apar între ei mici incidente. Ajutați-l să înțeleagă că și el a greșit.
- Cîntați și dansați împreună cu copilul Dumneavoastră! Prin muzică și dans își poate exprima emoțiile și devine mai dinamic chiar și cel mai timid copil.
- Lăsați-l pe copil să vă ajute în treburile casnice! Vă va fi un bun sprijin și se va obișnui cu munca.
- Încurajați-l pe copil să inventeze povești, poezii, cîntece, desene. Faceți un album al copilului cu creația personală.
Fiți mai mult timp împreună cu copilul D-stră!Pulsul vieții mele e în pas cu marea meserie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu